Feelings

Am observat ca multi se tem sa scrie despre sentimente. Pentru ca cititorul o sa creada ca vorbesti despre propria ta viata, cand tu probabil vrei sa vorbesti doar in general.
Dar poti vorbi in general despre sentimente? Poti fi obiectiv? De ce ne ascundem atata, ne punem masti sa parem indiferenti in loc sa recunoastem infrangerea? Nu e ipocrizie sa plangi la un film, da pentru propria ti realitate sa porti o masca? Eu nu vreau sa fac asta. nu vreau sa devin o insensibila; se pricep altii mai bine decat mine s-o faca. Si e pierderea lor, pentru ca a suferi este poate cea mai pura curatire sufleteasca. Poate suna sadic, dar fac parte din categoria oamenilor care cred ca si suferinta face parte din "a trai". Si daca nu acum, atunci cand sa suferi din dragoste?
Desi am o varsta destul de frageda si cei mai mari pot spune ca mai am de invatat, sunt unele lucruri pe care le am inteles:
1. Oamenii nu se schimba. Orice ai face, orice ai zice, oricat ar incerca, nu se schimba. Castiga experienta, invata din greselile facute, dar un temperament infect, ramane un temperament infect.
"If you don't like a thing, change it. If you can't change it, change the way you think about it" Iar, oamenii nu se schimba, iar tu faci parte din "oamenii". Iubesti, treci cu vederea anumite chestii, ierti, zici ca te-ai schimbat. Pana te saturi si revii la ce ai fost. Iar, oamenii nu se schimba.
2. A ierta nu inseamna a acorda o a2a, o a 3a sansa. Nu, inseamna a fi impacat cu tine. Ce faci cu un suflet murdar, plin de ura, de mucegai? Unde se termina strada e un colt, iar dupa colt e altceva, ceva nou. Cum primesti tu, suflet murdar, ceva nou? Cine vrea un suflet plin de ura?
...Dar ce rost are sa ierti, daca nu uiti? Cred ca poti ierta dupa ce nu mai iubesti. Dar ce rost mai are atunci?


http://www.youtube.com/watch?v=tmzoN_afPGk