vineri, 27 noiembrie 2009

fum


Nu mai e cum era. Dar ce s-a intamplat? Cum s-a intamplat? De ce ati lasat sa se intample? De ce daca era gresit totusi era atat de bine? Tu nu intelegi ca ai fi putut sa schimbi intregul ei univers? Acum isi creaza vise in jurul tau. Dar tu nu mai esti. TU ai lasat-o sa lupte singura. Lasule! Lasule! Tacerea este o scapare pentru ea. Si poate si pentru tine. Iti este usor sa lasi totul in spate. Dar de ce nu te gandesti si la binele ei, chiar daca este in defavoarea binelui tau? Atatea intrebari, iar tu n-ai niciun raspuns, nici nu vrei sa ai si chiar daca ai avea n-ai spune nimic. Ea se gandeste la tine, la ea, la voi, la ce inseamna ea pentru tine si sufera cand descopera groaznicul adevar-nimic. Nimic. Ce poate fi mai dureros decat nimic? Ah, da! Indiferenta. Indiferenta ta, pe care tu n-o sesizezi, dar care pe ea o omoara cu fiecare minut. Si minutele trec foarte greu de atunci. Dar poate ar trebui sa se opreasca, doar ca nu stie cum si ii este ingrozitor de greu. Iar tu nu stii, tu nu esti aici, tu ai uitat...

2 comentarii: